De cum ma intorc de la munca,nu pot sa nu poftesc la gustul nectarului delectabil al sotiilor mele uluitoare.Ma grabesc spre ea,scufundandu-ma cu nesat in dulcele ei refugiu cu limba mea.Anticiparea se construieste pe masura ce savurez fiecare picatura,limba mea dansand peste pliurile ei umede.Privelistea ei zvarcolindu-se de placere nu face decat sa-mi alimenteze dorinta,facandu-ma sa explorez mai departe.Ma adancesc,gustand fiecare centimetru din ea,nelasand nici o portiune neexplorata.Gustul ei,simtirea ei sub limba mea,este un amestec imbatator care ma lasa sa tanjesc dupa mai mult.Imi iau timpul,savurand fiecare moment,fiecare gust,fiecare infiorare care se unduieste prin ea.Dulceata ei,gustul ei,este un elixir care ma lasa satula,totuși dorind mereu un alt gust.
